Expoziţia “Absolvent
2007”, încantatoare într-o galerie mica,
aproape intima, a stat deschisa pentru publicul sucevean in vara anului trecut.
Cine iubeşte arta si n-a văzut-o a pierdut. Noi, elevii clasei a XII-a, am
deschis o expoziţie cu atestatele noaste, plina de farmec în sinceritatea
adresării ei către privitor. S-a citit gestul nostru artistic ca pe o formă
directa şi afectuoasa de comunicare cu oricine preţuieşte arta izvorata din
vocaţie autentica. S-a recunoscut repede artiştii a caror existenţă isi
identifica rostul cu exercitiul zilnic al transcrierii lumii într-un limbaj
plastic sau în altul.
Aproape că mi-e greu să
definesc modul în care noi am reuşit să creem în spaţiul galeriei un mic univers puternic amprentat de
viziunea şi modul lor de percepere a lumii. Expunerea nu a fost atat de
omogena,incat lucrarile au fost din diferite tipuri de preocupări. Cateva
lucrari mari de pictura, peisaje imaginare, creatii fabuloase, s-au completat atat de armonios cu masuta
deco din mozaic, la prima vedere, credeai ca sunt rodul aceluiaşi gen de
sensibilitate, aceleiaşi mod de percepere a luminii rasfrante asupra lumii vii.
Daca pentru pentru fiecare in parte, pata de culoare şi lumina
dispersata a guvernat compoziţia
picturala, pentru mine principiul cordonator al lucrărilor e tema riguroasa, constand
in ansamblarea artistica a unor bucaţi mici de marmură de diferite culori,
lipite între ele cu mortar. O geometrie intrinseca a fragmentelor construite. Panzele colegilor lasa privirea sa
contemple întinderi mari, cu fundaluri monocrome, pe care se desfata, intr-o
dezordine cautata, faşii desprinse cu
blandeţe din paste divers colorate. Lucrarile în majoritatea lor, sunt gandite prin grilajul unei feronerii patinate
de timp. Tocmai această privire intimista şi profund subiectiva din interior catre
exterior, cu surplusul de farmec adăugat de perspectiva aeriana, ne confera o
atmosfera de pace, de binecuvântata tihna. Tonurile viu colorate, se topesc în
pete diafane, în degradeuri pierdute spre linia orizontului.
Am optat, în arta noastra, pentru o imagine epurată uneori de inutilele voluptăţi ale tridimensionalului. Arta noastra e diafană şi colorată ca o aripa de future. Am avut ideea minunata sa adaugam, în galerie, pe paviment, în dreptul lucrarilor, florile viu colorate primite la vernisaj. Efectul a fost pe măsura sensibilităţii gestului.
Am optat, în arta noastra, pentru o imagine epurată uneori de inutilele voluptăţi ale tridimensionalului. Arta noastra e diafană şi colorată ca o aripa de future. Am avut ideea minunata sa adaugam, în galerie, pe paviment, în dreptul lucrarilor, florile viu colorate primite la vernisaj. Efectul a fost pe măsura sensibilităţii gestului.
De ce un fluture ? Tema aleasa de mine a fost puternic
influentata de grafica şi acuarelele lui Dali, numai după citiva paşi, rasfoind frisonata
gravurile, am dat peste citiva FLUTURI! Erau alegorii ale Mortii, ale Vietii,
ale Iubirii, pluteau crispaţi printre linii, stateau acolo, prinşi întru
eternitate pe o tulpină de trandafir… Un fluture stropit cu albastru isi
măsoară umbra peste cea a unui demon_înger. La Dali nu ştii niciodată care e
îngerul, care e demonul, sunt interschimbabili, isi fac servicii reciproc; la
Dali totul curge, lucrurile se termina în pasari, pasarile în animale,
animalele sufera de boli necunoscute, de
sexualitate deliranta, de lene, de foame, de nebunie… Viziunilor expresioniste
daliniene le corespund coşmarurile noastre, coşmaruri cu animale rebegite, cu
ziduri crăpate, cu ceasuri umide, cu femei-fluturi, cu boli necunoscute, cu
ticăloşii amare, cu tradari şi cu impacari, coşmaruri ale existenţei, vise
uluitor de familiare, poate, sau poate că ne uimesc prin ineditul asemănării…
In medie fluturii traiesc intre
20 si 40 de zile iar unele specii nu traiesc decat cateva zile. Odata ce
existenta lor ia sfarsit, incepe un alt proces de metamorfoza: intru creatie,
care se opune decisiv efemerului; frumusetea
trecatoare a fluturilor este imortalizata fara interventia mea, sa altereze
viata scurta a acestora. Culegandu-I aidoma unor flori inerte, imi asum
rascumpararea tributului frumusetii lor.
Creatia are mai multe reprezentari simbolice abstracte, bazate compozitional pe
forme circulare si eliptice, diferit colorate, dar exista si compozitii cu
elemente figurative, cum ar fi portrete, masti sau scene de viata. Acestea au
un efect decorativ optic deosebit, aducand aminte, ca textura, de arta tapiseriei.
Misterul este dat atat de semnele reprezentate cat si de materialul folosit,
care poarta o incarcatura simbolica cu privire la natura si la credinta.
Masuta constituie primul
element care marcheaza distanta dintre un simplu decupaj de viata si transpune-
realul lui în registrul artistic. Suportul sau pune în discutie estetizarea
tabloului, mutînd accentul de pe estetic pe existential. Astfel, iese în relief
vocatia esentialista a fotografiei. Imaginea fotografica este valabilã nu atît
în termeni de calitate sau de continut, ci în termeni de fascinatie pura. Ea se
afla mai aproape de originea si de chinurile reprezentãrii. În consecintã,
esteticul, fiind un adaos, suportã remanieri în virturea resemnificarilor.
Este totusi evident ca ele imortalizeaza
frumusetea sensibila care ne inconjoara si care trece de multe ori neobservata.
Spiritul lucrarii este bine incifrat in aceasta masuta care are o sensibilitate
primitiva dublata tot usi de cunostinte solide de compozitie si culoare. Acest
lucrare aduce cu ea o parte din misterul fluturilor, fiind de magie specifica dar avand si o
valoare estetica decorativa universal valabila, o frumusete cromatica si
compozitionala care innobileaza orice spatiu interior
